luni, 15 iunie 2015

[despre] Boala și moartea lui Eminescu - concluziile medicilor

Astăzi se comemorează 126 de ani de la moartea lui Eminescu (care se împlinesc de fapt în 27 iunie, că pe atunci în România era în vigoare calendarul iulian).

Despre boala și moartea poetului s-a publicat în acest an volumul Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, scris de un grup de medici de diverse specialități: prof. univ. dr. Irinel Popescu, acad. acad. Victor A. Voicu (toxicolog), prof.dr. Octavian Buda, prof. dr. Dan Prelipceanu (psihiatru), prof. dr. Călin Giurcănescu (dermatolog), conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu (neurolog), prof. univ. dr. Eduard Apetrei (cardiolog), dr. Codruț Sarafoleanu (ORL), prof. univ. dr. Vladimir Beliș (medicina legala), la îndemnul academicianului Eugen Simion.  Iată concluziile medicilor de azi:

Psiahiatrul prof. dr. Dan Prelipceanu:
tulburare afectivă bipolară tip I, cu episoade maniacale acute cu factori psihotici congruenţi cu dispoziţia, alternate cu perioade subclinice depresive şi cu remisiuni (parţiale) interfazice“
Dermatologul  prof. dr. Călin Giurcănescu:
„Presupusul sifilis al lui Eminescu a fost scos din mîneca imposturii şi botzat ad-hoc congenital“ 
Neurologul  conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu (cf. lui Paul Cernat):
Cel mai precaut în diagnoză se arată a fi neurochirurgul Bogdan O. Popescu, care totuşi infirmă şi el luesul, invocînd lipsa atrofiei cerebrale, a dizartreiei, afaziei, inegalităţii pupilare, a semnelor neurologice focale şi a durerilor lacinante la membrele inferioare. Manifestări asemănătoare PGP (halucinaţii etc.) au existat, desigur, în forme alarmante, dar ele au fost provocate de intoxicaţiile cu mercur

Cum nu am citit încă volumul, am preluat citatele de mai sus din recenzia criticului literar Paul Cernat (din Observator Cultural), care rezumă astfel concluziile medicilor:

Diagnosticul e – atît cît poate fi un diagnostic în orb – foarte clar şi unanim: psihoză maniaco-depresivă (sindrom bipolar), plus alte afecţiuni asociate, „maltratată“ după un diagnostic greşit pentru lues şi paralizie generală progresivă. Cît priveşte decesul, el a fost provocat de complicaţiile cardiace rezultate din tratarea pe cît de inadecvată, pe atît de abundentă, cu mercur. Nu numai argumente psihiatrice sau neurologice au fost convocate în sprijinul acestei diagnoze. Manifestările luesului sînt infirmate, punct cu punct, şi în plan dermatologic (cunoscutele fistule şi rănile de pe gambe) sau cardiologic (presupusa aortită luetică).