tag:blogger.com,1999:blog-30517019910991718082024-03-13T19:01:53.544+02:00Mihail Eminescu - FragmentariumCu gândiri și cu imagini / înnegrit-am multe pagini / ș-ale cărții, ș-ale vieții / chiar din zorii tinereții.a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.comBlogger190125tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-23308124762451065682015-06-15T23:51:00.004+03:002015-06-16T00:08:03.542+03:00[despre] Boala și moartea lui Eminescu - concluziile medicilorAstăzi se comemorează 126 de ani de la moartea lui Eminescu (care se împlinesc de fapt în 27 iunie, că pe atunci în România era în vigoare calendarul iulian).<br />
<br />
Despre boala și moartea poetului s-a publicat în acest an volumul <i><b>Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor</b>,</i> scris de un grup de medici de diverse specialități: prof. univ. dr. Irinel Popescu, acad. acad. Victor A. Voicu (toxicolog), prof.dr. Octavian Buda, prof. dr. Dan Prelipceanu (psihiatru), prof. dr. Călin Giurcănescu (dermatolog), conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu (neurolog), prof. univ. dr. Eduard Apetrei (cardiolog), dr. Codruț Sarafoleanu (ORL), prof. univ. dr. Vladimir Beliș (medicina legala), la îndemnul academicianului Eugen Simion. <i> </i>Iată concluziile medicilor de azi:<br />
<i><br /></i>
Psiahiatrul <i>prof. dr. Dan Prelipceanu</i>:<br />
<blockquote class="tr_bq">
„<b>tulburare afectivă bipolară tip I</b>, cu episoade maniacale acute cu factori psihotici congruenţi cu dispoziţia, alternate cu perioade subclinice depresive şi cu remisiuni (parţiale) interfazice“</blockquote>
Dermatologul <i>prof. dr. Călin Giurcănescu</i>:<br />
<blockquote class="tr_bq">
„Presupusul sifilis al lui Eminescu a fost scos din mîneca imposturii şi botzat ad-hoc congenital“ </blockquote>
Neurologul <i>conf. univ. dr. Bogdan O. Popescu</i> (cf. lui Paul Cernat):<br />
<blockquote class="tr_bq">
Cel mai precaut în diagnoză se arată a fi neurochirurgul Bogdan O. Popescu, care totuşi infirmă şi el luesul, invocînd lipsa atrofiei cerebrale, a dizartreiei, afaziei, inegalităţii pupilare, a semnelor neurologice focale şi a durerilor lacinante la membrele inferioare. Manifestări asemănătoare PGP (halucinaţii etc.) au existat, desigur, în forme alarmante, dar ele au fost provocate de intoxicaţiile cu mercur</blockquote>
<br />
Cum nu am citit încă volumul, am preluat citatele de mai sus din <a href="http://www.observatorcultural.ro/O-comisie-medicala-pentru-Eminescu*articleID_31514-articles_details.html">recenzia criticului literar Paul Cernat (din Observator Cultural)</a>, care rezumă astfel concluziile medicilor:<br />
<br />
<blockquote class="tr_bq">
<b>Diagnosticul</b> e – atît cît poate fi un diagnostic în orb – <b>foarte clar şi unanim: psihoză maniaco-depresivă </b>(sindrom bipolar), plus alte afecţiuni asociate, „maltratată“ după un diagnostic greşit pentru lues şi paralizie generală progresivă. Cît priveşte <b>decesu</b>l, el a fost<b> provocat de complicaţiile cardiace rezultate din tratarea</b> pe cît de inadecvată, pe atît de abundentă, <b>cu mercur</b>. Nu numai argumente psihiatrice sau neurologice au fost convocate în sprijinul acestei diagnoze. Manifestările luesului sînt infirmate, punct cu punct, şi în plan dermatologic (cunoscutele fistule şi rănile de pe gambe) sau cardiologic (presupusa aortită luetică).</blockquote>
<br />a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-74345510911571847752015-02-19T23:42:00.001+02:002015-02-19T23:43:08.239+02:00Cea mai fericită zi„Ziua de 4/16 fevr. 876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. Eu am ţinut pe Veronica în braţe, şi am strâns-o la piept, am sărutat-o. Ea mi-a dăruit flori albastre pe care le voi ţinea toată viaţa mea. Draga mamei. Ce frumoasă e, ce dulce-i gura ei cea moale şi fină, obrazul ei atât de...”<br />
<br />
<b>Mihai Eminescu,<i> Opere vol. XV Fragmentarium</i></b>, 1993, p.1054<br />
<br />
(<a href="http://eminescu-mon-amour.blogspot.ro/2012/01/de-15-ianuarie.html">via blogul<i> Eminescu mon amour</i> al lui <i>Dragos C</i>.</a>)a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-79252790589845702882015-01-31T23:41:00.000+02:002015-02-01T00:06:31.258+02:00Poezie — sărăcie !<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Și-n această sărăcie, te inspiră, cîntă barde —</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coate nici că-mi pasă,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ca țiganul, care bagă degetul prin rara plasă</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Cum nu sunt un șoarec, Doamne — măcar totuși are blană,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Mi-aș mînca cărțile mele — nici că mi-ar păsa de ger…</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Un palat, borta-n părete și nevasta — o icoană.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pînze de painjen</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Nici că au ce sa mai sugă. — Într-un roi mai de un stînjen</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Au ieșit la promenadă — ce petrecere gentilă!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ploșnița ceea-i bătrînă, cuvios în mers pășește;</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Cela-i cavaler… e iute… oare știe franțuzește?</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Bruh! mi-i frig — Iată pe mînă cum codește-un negru purec;</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Să-mi moi degetul în gură — am să-l prind — ba las’, săracul!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „îns!“ la ce să-l purec?</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. — Măi motane,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">De-ar fi-n lume-un sat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane!</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una?</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie?</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună?</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">De-ar fi-n lume numai mîțe — tot poet aș fi? Totuna:</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Mieunînd în ode nalte, tragic miorlăind — un <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/David_Garrick">Garrick</a>,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ziua tologit în soare, pîndind cozile de șoaric,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Noaptea-n pod, cerdac și ștreșini heinizînd duios la lună.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Filosof de-aș fi — simțirea-mi ar fi vecinic la aman!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">În prelegeri populare idealele le apăr</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Le arăt că lumea vis e — un vis sarbăd — de motan.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">După chip ș-asemănare a creat mîțescul neam,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Aș striga: o, motănime! motănime! Vai… Haram</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ce destinul motănimei îl desfășură nainte!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri — liliecii?</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><i>Anathema sit!</i> — Să-l scuipe oricare motan de treabă,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară?</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">O, motani fără de suflet! — La zgîriet el v-a dat gheară</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Și la tors v-a dat mustețe — vreți să-l pipăiți cu laba?</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Să visăm favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">De-aș putea să dorm încalea. — Somn, a gîndului odină,</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Vino somn — ori vino moarte. Pentru mine e totuna:</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">De-oi petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Or de nu — cui ce-i aduce? — Poezie — sărăcie!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<i><span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><b>Note:</b> Poezia e cuprinsă în nuvela <a href="http://ro.wikisource.org/wiki/S%C4%83rmanul_Dionis">Sărmanul Dionis</a> pe care Eminescu a publicat-o l</span></i><i><span style="background-color: #fafaff; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 12.6000003814697px; line-height: 16.1280002593994px;">a 22 ani, </span></i><i><span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">în </span><span style="background-color: #fafaff; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 12.6000003814697px; line-height: 16.1280002593994px;">1872 </span><span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">și e atribuită personajului principal, motiv pentru care în volumele de poezii apare de obicei sub numele <a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Cuget%C4%83rile_s%C4%83rmanului_Dionis">Cugetările sărmanului Dionis</a></span><span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">, dar probabil că nu a fost scrisă în acest scop, ci inițial reprezenta cugetările tânărului Eminescu.</span></i><br />
<i><span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span></i>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><i>heinizînd</i> - referire la poetul german </span><span style="color: #252525; font-family: sans-serif;"><span style="font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Heine">Heinrich Heine</a></span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><i><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Haram">Haram</a></i> - interzis în lumea islamică; aici cu sensul de păcat de...</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><i><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Anathema">Anathema</a> sit!</i> - să fie anatema, excomunicat (lat.)</span>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-592233370474850542015-01-30T15:48:00.000+02:002015-01-30T15:50:05.446+02:00Articolul lui Eminescu din care a citat Iohannis<b><i>Notă introductivă:</i></b><br />
<i><br /></i>
<i>În 15 ianuarie, ziua oficială a lui Eminescu și a culturii române, <a href="https://www.facebook.com/video.php?v=766652980088622">președintele <b>Klaus Iohannis</b> a făcut o mică gafă, alegând sa citeze</a> (trunchiat) chiar dintr-un articol care era de fapt antiliberal si xenofob. Citatul netrunchiat, <a href="http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/din-ce-articol-al-lui-eminescu-a-citat-mai-exact-presedintele-a-si-da-iohannis-trebuie-sa-renunte-rapid-la-premii-literare-110978.html">după cum a sesizat prompt criticul literar <b>Costi Rogozanu</b></a>, era (am bold-uit părtile omise de Iohannis):</i><br />
<blockquote class="tr_bq">
<i>A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special <b>pentru d-nii Cariagdi şi Carada</b>, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat,<b> ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea esclusivă şi istorică a neamului românesc.</b></i></blockquote>
<i>Iar articolul întreg era (de data asta am bold-uit părțile citite de Iohannis):</i><br />
<br />
Adevărul doare. Pe la 3 martie, pe când nu era încă vorba de proclamarea regatului, pe când d. <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Constantin_Br%C4%83tianu">Brătianu</a> răspundea evaziv d-lui Vernescu, am crezut de cuviinţă a rectifica unele erori ale primului ministru, care, neştiind ce va să zică Domn, precum nu ştie nici ce e cancelar, căci în genere foarte puţine ştie arhigrămăticul nostru, am dovedit şi am putea dovedi încă că Domn cu vocativul ,,Doamne", atribuit şefului statului român, nu 'nseamnă nici împărat, nici rege, ci mare duce.<br />
<br />
La aceasta „Românul" zice:<br />
<br />
<blockquote class="tr_bq">
Este sau nu evidinte că, daca ceva poate opri pe puterile străine de-a recunoaşte rigatul , aceste cuvinte ş-analize ale partitei conservatoare erau făcute de-a înlesni străinilor pretestele de-a se opune ... Şi ca să, îndemne şi mai bine la rezistenţă pe străin etc. </blockquote>
<br />
Mărturisim şi noi că pentru străini am vorbit, dar nu pentru străinii din Apus, ci pentru pretinşii români şi patrioţi de meserie de la noi. De aceea am şi pomenit de Palestina şi Greco-bulgaria .<br />
<br />
Adeseori am enunţat în coloanele noastre un adevăr dureros, pe care l-am constatat din lipsa de pietate ce o au patrioţii pentru trecut, adevărul că rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci sunt străinii romanizaţi de ieri alaltăieri .<br />
<br />
Oricine înţelege ce însemnează rasă. E adevărat că d-nii Giani, Cariagdi, Carada, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_A._Rosetti">C. A. Rosetti</a>, Pherichydis sunt , politiceşte vorbind, români, naţionalitatea lor politică e cea românească; însă ferească Dumnezeu sfântul ca să-i confundăm vreodată cu acel neam de oameni, cu acel tip etnic care, revărsându-se deoparte din Maramureş , de alta din Ardeal, au pus temelia statelor române în secolul al XIII [lea] şi al XIV-lea şi care, prin caracterul lui înnăscut, au determinat soarta acestor ţări de la 1200 şi până la 1700. N-am avea decât să punem pe micul Giani alături c-un mocan de la Săcele, de la Vatra Dornei , de la Breaza ori de la Câmpulung pentru ca orice om cu minte să râză ţinându-se cu mânile de inimă de colosala deosebire de rasă.<br />
<br />
Un mocan din ţinutul Sucevei ori a Câmpulungului are de patru ori mai mulţi creieri, deci şi mai multă minte decât mica escelenţă a lui musiu Tache, care, comparat cu ceea ce numim noi rasă română e, între noi vorbind, o speţă de caricatură .<br />
<br />
Dar se va zice: d-nii Giani, Cariagdi, Carada, C. A. Rosetti sunt romanizaţi. O mare fericire pentru neamul românesc nu este aceasta, dar în orice caz a fost o datorie pentru ei de-a se adapta ţării care i-au ocrotit şi i-au hrănit, au făcut din ei ceea ce sunt astăzi. Din împlinirea acestei datorii suntem departe de-a le face un merit.<b> A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special</b> pentru d-nii Cariagdi şi Carada, <b>ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat</b>, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ , care este moştenirea esclusivă şi istorică a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de sine şi nu despre el e vorba.<br />
<br />
Nici noi nu contestăm că această serie de domni vorbeşte româneşte; ceea ce contestăm însă este că s-ar fi asimilat caracterul lor cu caracterul neamului românesc. Ştim foarte bine că acest adevăr o să fie neplăcut pentru mulţi onor. liberali, dar el trebuie spus odată, ca [să] li se ia gustul de-a mai pretinde monopolul naţionalismului şi românismului.<br />
<br />
Există multe indicii, atât în numirile localităţilor şi râurilor , precum şi în alte împrejurări, cari denotă o unitate a neamului românesc preexistentă formaţiunii statelor noastre. În adevăr, pe când găsim în Ţara Românească <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Arge%C8%99">Argeşul</a>, găsim tocmai în nordul Daciei un pârâu numit <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Argestru,_Bistri%C8%9Ba">Argestrul</a> care se varsă din stânga în Bistriţa, râu ce izvorăşte din Maramureş. Pe când în Ţara Românească aflăm <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpulung">Câmpulungul</a> ca ţinut şi descălecătoare, aflăm în Bucovina, în creierul munţilor, un <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpulung_Moldovenesc">Câmpulung</a> tot ca ţinut şi descălecătoare . Înainte sau abia după formarea statelor române vedem românii de sub Coroana Ungariei pretinzând să se judece între ei după dreptul lor propriu,<i> jus Olachale</i> sau <i>Olachorum</i>; o cerere analogă fac moldovenii ce pribegise în Polonia, să se judece după dreptul românesc. Şi aceasta când ? Pe la 1380. Care-a fost acest drept <a href="http://dexonline.ro/definitie/consuetudinar">consuetudinar</a> la carele ei ţineau cu sfinţenie, fie sub coroana Ungariei, fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodată; era atât de viu în conştiinţa poporului, atât de necontestat de nimenea, încât nici unul din vechii noştri Domni n-au găsit de cuviinţă să-l codifice . În fine unitatea actuală a limbei vorbite, deşi e în parte un merit special al epocei lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Basarab">Matei Basarab</a>, dovedeşte totuşi că şi în această privire erau elemente cu totul omogene , preexistente limbei bisericeşti, cari înclinau a căpăta o singură formă scrisă. Organografic vorbind limba era aceeaşi; numai termenii, materialul de vorbe diferea pe ici pe colo. O unitate atât de pronunţată a limbei dovedeşte însă o unitate de origini etnice. E indiferentă cestiunea daca elementele ce compuneau acest sâmbure de popor modern erau tracice şi latine sau latine şi ilirice, destul numai că, din al VI-lea secol după Hristos, la năvălirea <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Eurasian_Avars">avarilor</a> în Tracia (a. 579) oastea condusă de Martin şi <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Comentiolus">Comenţiol</a> e compusă din <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Torna,_torna,_fratre!">oameni ce vorbesc româneşte</a>. Tot acest neam apare mai târziu în Dacia, iar asupra originei lui se ceartă până azi învăţaţii. Sigur e că, deşi au multe elemente slavone în limbă, nu sunt slavi. Cuvântul pentru care nu sunt şi nu pot fi slavi este linguistic. Legile după cari cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit demult evoluţiunea lor; în momentul în care românii au primit cuvinte slavone limba lor era formată de secole deja, încât, deşi cuvintele slavone sunt vechi, ele nu s-au asimilat nici până în ziua de azi cu limba noastră, escepţie făcând de vreo patru sau cinci vocabule cari privesc păstoria .<br />
<br />
E pentru noi incontestabil că un popor care sute de ani n-a avut nevoie de drept scris, deşi au avut epoce de bogăţie şi de glorie, au fost un popor tânăr, sănătos, bine întemeiat. Etnograful Hoffman scrie în secolul trecut că dezvoltarea craniului la rasa română e admirabilă, că sunt cranii cari merită a fi în fruntea civilizaţiei. Desigur că Hoffman n-a avut nefericirea de-a vedea căpăţânele de mac de pe umerii d-nilor C.A. Rosetti şi Giani sau buturuga bulgărească de pe umerii cuviosului Simion. În sfârşit <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Virchow">Virchow</a>, naturalist celebru, dă craniului albanez rangul întâi între toate craniile de rasă din vechiul <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Byzantine_Empire">Imperiu al Răsăritului</a>, şi cel albanez e identic cu al rasei române, cu al mocanilor noştri de azi.<br />
<br />
E poate indiferent pentru politicianii noştri ce anume rasă determină soarta acestui popor; ba sunt mulţi oameni cărora le e indiferent ce oameni vor locui pe acest pământ : greci, nemţi, bulgari, numai espresia geografico - politică a ţării să fie aceeaşi. Pentru aceştia de ex. e indiferentă încetăţenirea evreilor sau colonizarea ţării cu nemţi. Dar pentru istoric nu e indiferent. Istoricul va trebui să constate că există o luptă, fără conştiinţă poate, fără claritate de vederi, dar o luptă de rasă între elementele autohtone ale ţării şi între cele scurse după vremuri în mlaştina gospodăriei turceşti. În oraşele de şes ale Ţarii Româneşti au imigrat de peste Dunăre rase intelectual sterpe, fizic degenerate. Ele au viciat spiritul public, au viciat instituţii şi limbă, pentru că vârsta lor etnică e prea înaintată ca să se poată asimila sau pentru ca să fie capabile a concepe cu toată tinereţea organică a simţirii şi a caracterului o idee generoasă sau un adevăr. Nu e deloc de mirare că, pe când regenerarea naţională pornea în veacul al XVII-lea din Tîrgovişte spre Ardeal, în secolul al XIX-lea ea pornea din Ardeal spre Bucureşti. Jupân Bucur — fie-i ţărâna uşoară! — era fără îndoială mocan, dar prin strunga prin care treceau odată oile lui au trecut mai târziu alte soiuri de dobitoace.<br />
<br />
Dar să lăsăm pe vechii fanarioţi deoparte. Nu al lor e meritul c-au domnit în Ţara Românească, ci a lui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Bayezid_I">Baiazid Fulgerul</a> şi-a lui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Mehmed_the_Conqueror">Mahomed II</a>. Nu există tip de mizerie de caracter şi de inteligenţă ca împărăţia bizantină, din momentul în care restul de suflare romană l-a părăsit, încât <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Babylonia">Babilonia</a> şi Asiria, chiar mica Palestină au avut o mai mare influenţă asupra civilizaţiei decât împărăţia răsăritului, devenită grecească. Prin ei înşii n-ar fi ajuns niciodată la vrun rol în România, dar au ajuns în calitate de ciraci şi de slugi ai turcului.<br />
<br />
Să venim la noii fanarioţi. Nimiciţi politiceşte de mişcarea atât de neînsemnată a lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vladimirescu">Tudor</a> şi a o mână de boieri moldoveni şi munteni, ei s-au romanizat repede repede.<br />
<br />
Se ştie că copiii rahitici cari au nevoie de var pentru formaţiunea oaselor mănâncă varul de pe pereţi prin instinct, neştiind pentru ce. Tot astfel rasa etnic rahitică a noilor fanarioţi a 'nceput să mănânce la românism. C.A. Rosetti şi Carada scot o gazetă căreia îi pun numele ,,Românul", oarecum esclusivul român, românul cu monopol. Acest ,,Român" e scris într-o limbă săracă, c-un dicţionaraş de cel mult una mie vorbe cu totul cosmopolite precum „ingerinţă , existenţă , giurisprudinţă , iniorinţă etc".<br />
<br />
Iată de ce întâmpinăm cu neîncredere orice înnoitură pornită de la aceşti oameni de ieri de alaltăieri, cari n-au simţ istoric, nu cunosc trecutul ţării, nu sunt capabili a înţelege spiritul şi înclinaţiunile adevăratului popor românesc şi al căror patriotism se măsură cu lefuri, cumul, diurne, pensii reversibile, sinecure etc. Acesta e îndealtmintrelea un secret public în România şi nu suntem noi singuri cărora să le fie ruşine în adâncul sufletului când se află că până şi Constituţia, legea fundamentală şi de drept public a ţării, s-au croit de către doi neoromâni (Carada şi C. A. Rosetti) cari s-au întrolucat într-o noapte pentru a determina soarta României.<br />
<br />
<i> Timpul, 1 aprilie 1881</i><br />
<i><br /></i>
<b>Mihai Eminescu</b><i><b>, Opere vol. XII Publicistică </b>[Adevărul doare]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-39242196434816740102015-01-28T23:56:00.000+02:002015-01-29T00:09:27.880+02:00Viața de student în secolul XIX<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Între cei patru pereți gălbui ai unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă se răzima de perete. Vro trei paturi, care de care mai șchioape, unul cu trei picioare, altul cu două la un capăt, iar la cellalt așezat pe pământ, astfel încât te culcai pe el pieziș, un scaun de paie în mijloc cu o gaură gigantică, niște sfeșnice de lut cu falnice lumânări de său, o lampă veche, cu genealogie directă de la lămpile filozofilor greci, a căror studii puțeau a untdelemn, mormane de cărți risipite pe masă, pe sub paturi, pe fereastră și printre grinzile cele lungi și afumate a tavanului, ce erau de culoarea cea mohorâtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, ș-așa atât de mărginită a mansardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasaje din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa de mult despre mustăcioara d-tale, ești convins că zâmbetul d-tale e fermecător și ochiul săgetător — în fine, în vârsta cea pedantă și nesuferită căreia nu știi ce nume să-i dai. Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâini, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice care-mi iritau creierii.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><b>Mihai Eminescu</b><b style="font-style: italic;">, </b><a href="https://ro.wikisource.org/wiki/Geniu_pustiu" style="font-style: italic; font-weight: bold;">Geniu pustiu</a><b style="font-style: italic;"> </b>(roman neterminat, scris pe la 18-20 de ani)</span>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-50073174761499929742015-01-15T23:56:00.002+02:002015-01-16T00:02:30.436+02:00[despre] 4 feluri de a ne raporta la Eminescu<a href="http://mihaileminescu.blogspot.ro/2014/12/despre-data-nasterii-lui-eminescu-20.html">15 ianuarie s-ar putea să nu fie ziua nașterii lui Eminescu</a>, dar e ziua când românii - sau cel puțin reprezentanții lor din politică și presă - își aduc aminte de el.<br />
<br />
Poate vă întrebați ce m-a apucat să fac încă un blog despre Eminescu, parcă nu erau destule bloguri, site-uri și chiar pagini Facebook despre el. Da, sunt puzderie, dar cele mai multe suferă de una sau alta dintre atitudinile mai mult sau mai puțin greșite de raportare la Eminescu:<br />
<br />
<b>1. </b><strong>Idolatria</strong><br />
<em><b>Cuvinte cheie:</b></em> <i>„geniu nepereche”, „luceafărul poeziei românești”</i><br />
<b><i>Se întâlnește:</i></b> în școala românească și în alte circumstanțe oficiale, aniversări...<br />
<b><i>Exemple:</i></b><br />
<b><i><br /></i></b>
G. Călinescu, în „Viața lui Mihai Eminescu”:<br />
<blockquote class="tr_bq">
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”</blockquote>
<br />
Orice deficit de admirație e crimă de lezmaiestate.<br />
<br />
<b>2. </b><strong>Respingerea</strong><br />
<b style="font-style: italic;">Cuvinte cheie: </b><i>„M-am săturat de Eminescu!”</i><br />
<b><i>Se întâlnește:</i></b> la tineri.<br />
<b><i>Exemple:</i></b><br />
<br />
<i>Răzvan Rădulescu</i>, scriitor (atunci încă tânăr, neconsacrat), <i>Dilema</i> <i>265/1998</i><br />
<blockquote class="tr_bq">
„Trebuie să recunosc foarte sincer şi fără ocolişuri care să îndulcească situaţia: nu sunt un fan al poeziei lui Mihai Eminescu. Poate că sună inadecvat sau neserios. Să încerc s-o spun altfel, atrăgând asupra mea mânia generală: poezia lui Mihai Eminescu mă lasă rece. Mai rece decât poezia predecesorilor săi înşiraţi în Epigonii. Nu cred că Eminescu este poetul nostru naţional şi universal.”</blockquote>
<br />
<i><a href="http://daimon.me/blog/2014/01/21/scoala-romaneasca-nu-mai-fabrica-oameni/trackback/">Alex (dAImon)</a>, </i>blogger:<br />
<blockquote class="tr_bq">
<div style="background-color: white; border: 0px; font-family: Georgia, serif; font-size: 15px; line-height: 22px; margin-bottom: 22px; outline: 0px; padding: 0px; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
„Eminescu nu-i Supremul, Vârful Inegalabil, băi. Asta nu pentru că opera lui n-ar avea vreo valoare, ci pentru că întreaga lui fiinţare şi întregul său context sunt deja vetuste. Noi trăim în postmodernism, adică suntem obligaţi să contextualizăm şi să recontextualizăm orice bucăţică de informaţie, orice capăt de cultură, orice fir de trăire.</div>
<div style="background-color: white; border: 0px; font-family: Georgia, serif; font-size: 15px; line-height: 22px; margin-bottom: 22px; outline: 0px; padding: 0px; text-align: justify; vertical-align: baseline;">
Mihai Eminescu a trăit acum 100 de ani, a emulat un număr de concepte din gând[ir]ea europeană a timpului, a avut o educaţie destul de bună considerând mijloacele timpului, şi-a folosit cu succes capul în a împleti diverse idei preexistente cu ideile sale proprii. Dar asta nu face din el vreun geniu. Vreţi geniu? Ia, Einstein”</div>
</blockquote>
<br />
Apare ca reacție alergică la atitudinea idolatră. De multe ori, îl resping fără să îl cunoască de fapt; resping, de fapt, fan club-ul.<br />
<br />
<b>3.</b><strong> Dezinhibarea</strong><br />
<b><i>Cuvinte cheie: </i></b><i> „Eminescool”</i><br />
<b><i>Se întâlnește:</i></b> la tineri, dar are și adepți mai maturi care încearcă să sa adreseze astfel tinerilor.<br />
<br />
<a href="http://hyperliteratura.ro/10-poezii-porno-de-mihai-eminescu/"><i>Andrei Ruse</i></a>, tânăr scriitor:<br />
<blockquote class="tr_bq">
Eminescu era cool. Eminescu era gagicar. Eminescu era deseori alcoolizat şi neîngrijit. Cel mai probabil, din toată istoria literară, dacă elevii ar şti câte puţin din ce a trăit şi mai ales cum de fapt, l-ar transforma într-un adevărat idol. Din păcate ei au parte de tone de critică literară, care mai de care mai lemnoasă în limbaj...</blockquote>
<i><a href="http://www.bookaholic.ro/ancheta-trei-poeti-contemporani-despre-poetul-national-ioana-nicolaie-florin-iaru-si-dumitru-crudu.html">Florin Iaru</a></i>, scriitor:<br />
<blockquote class="tr_bq">
Colac peste pupăză, dacă eşti student la Filo, descoperi că existenţa cotidiană a lui Eminescu era cam la fel: haotică, excesivă. Afli că bea zdravăn o zi, două, trei, pînă spărgea banii. Era şi muieratic, şi îndrăgostit. Scria la gazetă, mergea la cenaclu, petrecea, rîdea la teatru de se zguduiau decorurile, era scund, negricios (asta e o exagerare de-a lu’ Mite), avea haltere la care-şi lucra muşchiul. Afli că iubita îi spunea Momoţel.</blockquote>
<b><br /></b>
<b>4. </b><strong> Conspiraționismul</strong><br />
<em><b>Cuvinte cheie:</b></em> <i>„românul absolut”, „asasinat”, „moarte civila”, </i><i>„</i><i>victimă politică</i><i>”</i><br />
<b><i>Se întâlnește:</i></b> la naționaliștii cu înclinații extremiste, antisemite.<br />
<br />
<i> Gheorghe Funar</i>, politician ultranationalist, <a href="http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/actele-mortii-lui-eminescu-negasit">citat de revista <i>Historia</i></a> (ca „așa nu”):<br />
<blockquote class="tr_bq">
"Marţi se împlinesc 121 de ani de la moartea lui Eminescu, iar în acest interval nu a fost voie să se ştie adevărul despre acest tragic eveniment. Adevărul a fost falsificat. Eminescu nu a murit de moarte bună, a fost asasinat de nişte alogeni. Erau evrei, inşi din poporul ales, cei care au pus la cale asasinarea poetului, deranjaţi de scrierile politice şi poeziile lui Eminescu. A fost otrăvit cu injecţii cu mercur făcute de Francisc Isack, un medic evreu", a afirmat Funar.</blockquote>
Alte variante implică și pe masoni, pe Maiorescu, pe Carol I, Austro-Ungaria etc. etc. - am demontat elucubratiile respective <a href="http://mihaileminescu.blogspot.ro/2014/08/despre-boala-lui-eminescu-nici-sifilis.html">aici</a>.<br />
<br />
În plus, aceștia insistă atâta pe articolele politice, pe activitatea de gazetar la Timpul, că îl cam pun în paranteză pe poet.a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-2163411290945962482014-12-25T00:15:00.000+02:002015-01-16T00:03:50.086+02:00Colinde, colinde!Colinde, colinde!<br />
E vremea colindelor,<br />
Căci gheața se-ntinde<br />
Asemeni oglinzilor<br />
Și tremură brazii<br />
Mișcând rămurelele,<br />
Căci noaptea de azi-i<br />
Când scânteie stelele.<br />
<br />
Se bucur' copiii,<br />
Copiii și fetele,<br />
De dragul Mariei<br />
Își piaptănă pletele,<br />
De dragul Mariei<br />
Ș-a Mântuitorului<br />
Lucește pe ceruri<br />
O stea călătorului.<br />
<br />
<i>(sursa: </i><a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Mihai_Eminescu#Poezii_publicate_postum"><b>Mihai Eminescu -</b></a><i><a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Mihai_Eminescu#Poezii_publicate_postum"><b> Poezii publicate postum</b></a> )</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-43310221849938870432014-12-20T23:17:00.000+02:002014-12-20T23:17:09.226+02:00[despre] Data nașterii lui Eminescu - 20 decembrie 1849 sau 15 ianuarie 1850 ?Eminescu știa că s-a născut în <b><i>20 decembrie 1849</i></b> - astfel s-a trecut în registrul Junimii, la înscriere:<br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Într-un registru (păstrat de d. Iacob Negruzzi), în care membrii societății literare „Junimea“ și-au însemnat data și locul nașterii lor, stă scris pe pagina a doua de propria mână a lui Eminescu în dreptul numelui său: <i>„20 decembrie 1849, Botoșani“</i>, și deasupra este chiar intercalat sfântul „Ignat“, pe care biserica ortodoxă îl serbează în adevăr la 20 decembrie. (Titu Maiorescu,</span> „<a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Eminescu_%C8%99i_poeziile_lui#Not.C4.83_asupra_zilei_.C5.9Fi_locului_na.C5.9Fterii_lui_Eminescu">Eminescu și poeziile lui</a>”<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">)</span></blockquote>
Și astfel își socotea și vârsta - într-o însemnare din 1883 socotea că are 34 de ani.<br />
<br />
La fel va spune, după moartea poetului, și fratele său Matei, referindu-se la o însemnare a tatălui lor, într-o psaltire unde însemnase nașterile copiilor (așa era obiceiul pe atunci, la fel făcea și străbunicul meu, pe la 1900):<br />
<blockquote class="tr_bq">
„Astăzi, <i>20 decembrie, anul 1849</i>, la 4 ceasuri și cincisprezece minute evropenești, s-au născut fiul nostru Mihai.“</blockquote>
(sursa: <i>G. Călinescu, <a href="http://event.2parale.ro/events/click?ad_type=product_store&aff_code=7960cfc71&campaign_unique=9a6f02fef&unique=5345964cc">Viața lui Mihai Eminescu</a></i>)<br />
<br />
Din păcate, Matei Eminovici nu s-a îngrijit să transmită acea acea psaltire (sau măcar acea pagină) posterității, deci dovada nu mai există. În schimb a fost descoperită însemnarea din registrul de botezuri al <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Uspenia_din_Boto%C8%99ani">bisercii Uspenia din Botoșan</a>i:<br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 21px;">„Născut la <i><b>15 ghenarie 1850</b></i>, din părinții: Gheorghe Eminovici, proprietar, și soția sa Ralu, născută Vasile Iurașcu, care primi botezul în 21 ghenarie; s-a numit Mihail, având naș pe dumnealui stolnicul Vasile Iurașcu“.</span></blockquote>
(sursa - o scrisoare a descoperitorului documentului, N. D. Giurescu, reprodusă de Titu Maiorescu în articolul „Eminescu și poeziile lui”)<br />
<br />
Stolnicul Vasile Iurașcu, nașul, era bunicul lui Eminescu, tatăl mamei lui, Ralu[ca].<br />
<br />
Așadar, data oficială a rămas cea din actul oficial, deși parcă e mai probabil că cealaltă e cea reală. Mi se pare posibil ca Gheorghe Eminovici să nu știe pe de rost datele de naștere ale tuturor celor 11 copii ai săi (de pildă, în actele de înscriere la școală la Cernăuți, Eminescu figura ca născut în 14 decembrie) dar însemnarea din psaltire pare făcută atunci pe loc: „Astăzi”... (G. Călinescu zice ca ar putea fi doar o formulă) - plus însemnarea orei și chiar a minutelor !<br />
<br />
Ambele date sunt pe stil vechi, după calendarul iulian, folosit pe atunci în Romania, nu după cel gregorian folosit de noi astăzi și folosit pe atunci în Europa apuseana. Diferența era pe atunci de 12 zile, deci când în Romania era 20 decembrie 1849, în Europa era 1 ianuarie 1850, iar când în Romania era 15 ianuarie 1850, în Europa era 27 ianuarie.a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-65743928563708498072014-12-18T23:38:00.001+02:002014-12-18T23:42:11.071+02:00Odaia lui EminescuDescrisă de el însuși:<br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">„Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului paia[n]jenii își exersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce cuprindea, în alt colț al casei un pat de lemn c-o saltea de paie, c-o plapumă roșie și-nainte[a] patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop.”(<b>M. Eminescu</b>, „<i><a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Geniu_pustiu" style="font-weight: bold;">Geniu pustiu</a>”</i>)</span></blockquote>
Descrisă de contemporanii săi:<br />
<blockquote class="tr_bq">
„Odaia lui Eminescu, numai cu o fereastră mică, era în lățime cam de 4 pași, în lungime cam de 5 pași. (...) Intrând pe ușă, de-a stânga în colțul odăii era un cuptoraș făcut din cărămizi. De două palme de la cuptoraș, de-a lungul păretelui din stânga, o canapea mică, care servea de pat;în el dormea cu picioarele la foc, fără alt așternut. Canapeaua fusese odinioară roșie, dar acum de tot decolorată. Înaintea canapelei era o masă mică de brad, iar lângă masă, de cealaltă parte, un scaun de brad, nevăpsit, ca și masa. Acesta era tot mobilierul din odaie. Cărțile și le ținea întinse pe jos, de la fereastră până lângă masă, pe paviment. Vor fi fost până la 200 de volume, mai cu samă cărți vechi, nemțești cea mai mare parte.Pe masă erau tot felul de hârțulii scrise și nescrise. O mașină mică de tinichea de făcut cafea turcească - ici cafea, colo zahăr pulverizat, de lipsă pentru cafeaua cu caimac, caiete și cărți și alte multe și mărunte, toate în dezordinea cea mai frumoasă. În odaie nu se ștergea, nu se mătura, pe sus și prin unghiuri se țesuse păienjeniș, așa cum spune el în poezia Singurătate.” (Ștefan Cacoveanu descrie odaia lui Eminescu la 18-19 ani, când era sufleor la București)</blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
„Era o odăiță în fundul curții Clubului Regal de pe Calea Victoriei, în care rufe, cărți, perine, haine, manuscripte, teancuri de gazete vechi stăteau aruncate unele peste altele. Poate că de luni de zile nu se mai măturase și curățise acea odaie, căci nu-mi aduc aminte să fi văzut în toată viața mea, până chiar și prin bordeie țigănești, așa murdărie.” (<b>Iacob Negruzzi</b>)</blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
„Acolo, sub niște bolți scunde și afumate, și-a mutat masa de brad, lăzile cu cărți și cu manuscripte, scaunele scârțâitoare, și, așa cum au fost aruncate în ziua când le-a dus, au și rămas tot timpul cât a stat acolo. N-a mai avut loc să le mute de la un loc la altul spre a le pune în oarecare rânduială și se simțea în adevăr acasă la el în mijlocul „boarfelor” sale, cum zicea dânsul” (<b>Ioan Slavici</b>) </blockquote>
<br />
sursa: <b><i><a href="https://event.2parale.ro/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=7960cfc71&unique=184f69294&redirect_to=http://www.elefant.ro/ebooks/biografii-memorii/memorii-jurnale/marturii-despre-eminescu-povestea-unei-vieti-spusa-de-contemporani-217426.html">Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani </a></i></b>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-58889278681475703742014-12-13T22:47:00.000+02:002014-12-14T22:14:48.608+02:00Poezii din adolescență - din manuscrisul Marta<span style="background-color: white; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;"><span style="color: #252525; font-family: sans-serif;"><i>Locul aripelor</i></span></span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Iară ochii-ți, gardianii, mă opresc și mă sumut.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping </span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Mâna mea, care profană ar intra în santuar</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Să se-ascundă-n sânii-ți tineri, pe când eu plin de plăcere</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Azi sunt cast ca rugăciunea și timid ca primăvara,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea ești tu, copilă!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Lasă ca sub gazul roșu eu la sânii-ți să pătrunz,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Să deschei corsetul ista... Tu roșind să râzi gentilă,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepții albi, rotunzi</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Și să strecor a mea mână după gâtu-ți de zăpadă!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Tu roșești... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai ști ce caut eu...</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ai surâde și-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Să-ți privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Cungiurând c-un braț molatec gâtul tău cel alb ca zarea,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Apăsând fața-ți roșită pe-al meu piept bătând mereu,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Locul aripelor albe le-aș căta-n delirul meu!</span><br />
<br />
<br />
<i>De ce să mori tu?</i><br />
<br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină!</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Cât te face de plăcută și de demnă de iubit,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ce pe cel care iubește ar veghea-n eternitate.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Șterge-ți ochii, blondă Marta... ochii-ți negri... două stele</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.</span><br />
<br style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;" />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ai surâs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-aș mira</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai zbura,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<i>(sursa: </i><a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Mihai_Eminescu#Poezii_publicate_postum"><b>Mihai Eminescu -</b></a><i><a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Mihai_Eminescu#Poezii_publicate_postum"><b> Poezii publicate postum</b></a> )</i><br />
<i><br /></i>
<i><b>Notă:</b></i><br />
<i><br /></i>
<i>Caietul vienez</i>, numit și <i>caietul Marta</i> (după poezia a doua de aici, prima din el), era un caiet confecționat manual, probabil chiar de Eminescu, în care poetul, probabil pe la 19 ani, în primul an de studenție, la Viena, își trecuse pe curat 39 poezii din adolescență, unele publicate deja în revista Familia, altele inedite (printre care si astea) - poate cu scopul publicării într-un volum (sau cu scopul impresionării Martei?) . În prezent sub-manuscrisul Marta a fost cuprins în manuscrisul 2259, filele 15-51. (<a href="http://convorbiri-literare.dntis.ro/LIVESCUfeb7.html">sursa</a>)a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-73450667196948276152014-12-06T21:55:00.001+02:002014-12-06T21:55:20.418+02:00Influența Poloniei...să privim împrejurimile în care s-au dezvoltat românii, ca să pricepem şi mai bine organizarea lor putredă de stat. Noi am trăit sub influenţa dreptului public a unui popor republican, în sensul antic al cuvântului — <i>respublica Poloniae</i>. Cetăţenii acestui stat era egali; fiecare din ei era statul polon în persoană. Cel din urma şleahtic care striga în parlament: <i>nie poswoliam Panie</i>, nimicea hotărârea corpului leguitor. Nisipul pustiilor nu poate avea mai mare nestatornicie decât soarta acestei nefericite şi totuşi nobile naţii. Puterea supremă a statului sau, bine zis, scaunul celui întâi dintre egali era mărul de ceartă între cei influenţi. Regalitatea electivă i-a omorât politiceşte; aceasta şi escesul libertăţii individuale. Dar a fi cetăţan polon era un privilegiu. Cei mai mulţi locuitori — <i>misera plebs contribuens </i>— nu însemna nimic. Poporul era sclavul unui milion de cetăţeni poloni.<br />
<br />
Acest drept public polon avea mari farmace pentru clasele puternice din ţările învecinate. în Prusia boierii începuseră a vorbi leşeşte de dragul instituţiilor polone, dar <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Frederick_William,_Elector_of_Brandenburg">Marele Elector</a> îi învaţă minte, lărgind dreptul breslelor şi regulând starea ţăranilor. În Suedia boierii vor tot aceste lucruri, încât Casa nefericită a regilor, dotată c-o energie şi cu calităţi rare în istorie, nefiind în stare să înfrâneze aceste elemente de disoluţiune, le adună sub steag şi declară război la toată lumea; o campanie care se sfârşeşte cu risipirea oştirilor lui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Charles_XII_of_Sweden">Carol al XII</a> până în ţările noastre, unde avem de la oamenii lui două zidiri: turnul Metropoliei din Suceava şi <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Col%C8%9Bei">turnul Colţea</a> din Bucureşti. C-un cuvânt acele instituţii găsesc pretutindene trecere, unde pot numai.<br />
<br />
În aşa dese relaţii cu aceşti vecini, dreptul lor public nu putea să rămâie fără înrâurire asupra noastră. Mai întâi nefericita de domnie electivă. Acest drept, atât de lăudat de cătră mai toţi publiciştii noştri, nu este nimic mai puţin decât vrednic de laudă. Domnia scurtă a lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Drago%C8%99_I">Dragoş</a> ne inspiră mari îndoieli asupra sorţii acelui voievod. După el urmează 6 domni în răstimp de 50 de ani, pentru fiecare media de 8 ani — puţin pentru o ţară care începe.<br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică </i></b><i>[Influența austriacă asupra românilor din principate]</i><br />
<i><br /></i>
<i><b>Note:</b></i><br />
<i><br /></i>
<i>respublica Poloniae - </i>republica poloneza (lat.) - de fapt era regat, dar regele era ales (pe viață) de nobilii polonezi (șleahtici).<br />
<br />
<i>nie poswoliam Panie - </i>nu permit/nu sunt de acord, domnule (pol.) - pentru alegerea regelui era nevoie consens, dezacordul unui singur nobil era suficient sa o împiedice.<br />
<br />
<i>misera plebs contribuens - </i>populația săracă plătitoare de taxe (lat.)a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-10128991399848747172014-12-05T23:48:00.000+02:002014-12-05T23:49:22.772+02:00Partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personaleDe aceea partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale, ci — oameni cu slujbă: <i>guvernamentali</i>, oameni fără slujbă: <i>opoziţie</i>. De acolo vecinica plângere că partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale; şi principiile sunt interese — dar interesele unei clase pozitive, clasa pozitivă a proprietăţii teritoriale, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Tory"><i>tory</i></a> conservativ; clasa negustorilor ş-a industrialilor, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Whigs_(British_political_party)"><i>wygs</i></a>; clasa lucrătorilor, <i>socialiştii</i>. Unde sunt la noi aceste clase pozitive ? Aristocraţia istorică — şi ea trebuie să fie totdeauna istorică pentru a fi importantă — au dispărut aproape, clasa de mijloc pozitivă nu există, golurile sunt împlinite de străini, clasa ţăranilor e prea necultă şi, deşi singura clasă pozitivă, nimeni n-o pricepe, nimeni n-o reprezentează, nimănui nu-i pasă de ea.<br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică</i></b><i> [Influența austriacă asupra românilor din principate]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-35396837586959466302014-12-04T23:23:00.003+02:002014-12-04T23:23:47.405+02:00Cum am tratat noi pe aceşti ţărani?Producătorul materiei brute pentru aceste trebuinţe este ţăranul. De acolo proverbul francez: <i>Pauvre paysan, pauvre pays — pauvre pays, pauvre roy</i>. Aceasta este într-o ţară clasa cea mai pozitivă din toate, cea mai conservatoare în limbă, port, obiceiuri, purtătorul istoriei unui popor, naţia în înţelesul cel mai adevărat al cuvântului.<br />
<br />
Cum am tratat noi pe aceşti ţărani? Am clădit un aparat greoi şi netrebnic pe spatele sale, aparat reprezentativ cum îl numim, şi care nu-i decât pretextul de a crea din ce în ce în mai multe posturi, plătite tot din punga lui, direct sau indirect. Într-o ţară care n-are export industrial ţăranul munceşte pentru toţi: sigur şi necontestabil. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul generalului, condeiul de fier cu care scrim, chibritul cu care ne aprindem ţigara, toate ne vin în schimbul grâului nostru şi acest grâu îl produce numai ţăranul; grâul e productul muncei sale.<br />
<br />
Cu cât mai mulţi indivizi se sustrag de la producerea brută, cu atât mai mulţi trăiesc pe sama aceleiaşi sume de oameni. Ce este consecuenţa? Este că acel om sau nu va mai fi în stare să ne susţie, sau va trebui ca, cu acelaşi timp şi cu aceleaşi puteri, să producă mai mult. Va trebui sau să piară sau să se cultiveze şi să lucreze cu maşina. Care-i cazul nostru? El nu s-a cultivat. Ţăranul nostru e acelaş ca şi înainte de cincizeci de ani, dar sarcina ce o poartă e înzecită. El poartă în spatele lui: câteva mii de proprietari (la începutul secolului câteva zeci), mii de amploiaţi (în începutul secolului câteva zeci), sute de mii de evrei (în începutul secolului câteva mii), zeci de mii de alţi supuşi străini (în începutul secolului câteva sute).<br />
<br />
Pe atunci ţăranul nostru creştea mai cu samă vite, era păstor. Această muncă uşoară se potrivea cu regimul aspru, cu posturile sale lungi, cu traiul său simplu. Azi munceşte toată vara ca să-şi plătească dările, trăieşte mult mai rău decât atunci şi se stinge. Mor o sută şi se nasc în locul lor 60. Şi aceasta nu e o veste de senzaţie — ci adevărul.<br />
<br />
<b>Mihai Eminescu,</b><i><b> Opere vol IX Publicistică</b> [Influența austriacă asupra românilor din principate]</i><br />
<br />
<b><i>Notă:</i></b><br />
<br />
<i>Pauvre paysan, pauvre pays — pauvre pays, pauvre roy</i>. - Țăran sărac, țară săracă - țară săracă, rege sărac.<br />
<br />a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-23943507085405201722014-12-03T22:25:00.000+02:002014-12-04T23:24:24.519+02:00Noi la începutul veacului acestuia am fost încă în veacul al XVIINoi la începutul veacului acestuia am fost încă în veacul al XVII. Datoria de a fi slujbaş al ţărei — o datorie foarte grea şi periculoasă sub domniile vechi — devine un drept de a sluji ţara, dacă vrea ea sau dacă nu vrea. Şi aceşti îndreptăţiţi de a o sluji se înmulţesc din zi în zi, căci toate izvoarele de puteri ale societăţii curg spre un singur punct, spre acest privilegiu, părăsind vechea şi neatârnata lor albie. Negustorul vrea să fie boier, ţăranul — fecior boieresc, boierul mic — boier mare, boierul mare — domn. Şi boierii mici cum se formeaza? Prin meritele personale ce le au pentru stăpânii lor, nu prin slujbe făcute ţărei. Camerdinerii, comişii de la grajduri, vechilii de moşii, vătajii, se boieresc toţi şi au o progenitură foarte bogată. Această progenitură umple cancelariile şi aleargă la fiecare suplicant ca să-i toarne cenuşă sau năsip pe hârtie. Mulţi de acei care au început astfel cariera încarcă astăzi casa pensiunilor, care într-un rând îşi suspendase plăţile. Dar prin această grămădire la porţile privilegiilor şi ale slujbelor rămân goluri economice pe care le umple un element străin — evreii. Unde bacalul boierit şi-au închis dugheana, şi-au deschis - o evreul, unde fiul blănarului s-au făcut cinovnic, blănarul evreu şi-au deschis dugheană, unde ciubotarul român s-au făcut custode al urbei — adică paznic de noapte — acolo evreul ş-au deschis ciubotărie.<br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, </b><i><b>Opere vol IX Publicistică </b>[Influența austriacă asupra românilor din principate]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-58234415509089319092014-12-02T20:28:00.000+02:002014-12-06T21:56:09.381+02:00Cînd s-au ridicat boierescul în Rusia...Cînd s-au ridicat boierescul în Rusia şi li s-au recunoscut ţăranilor dreptul de a se muta şi de a dispune cum or voi de pămînturile lor, atunci n-au avut altă grabă mare decît [a] desface pe bani proprietatea lor nemişcătoare. Nici nu le venea în minte că ei pot şi testa ogorul, precum nu le-a venit în minte că au a se îngriji şi de copiii lor; ei trăiau în rătăcirea că feciorii, cînd s-or face gospodari, or căpăta de la stat pămînt, precum în trecut au fost căpătînd ogoară de la proprietari sau de la comună. Proprietarii şi agenţii lor jidovi îi întăreau şi mai mult pe mojici în această credinţă deşartă, şi astfel s-au făcut că proprietarii au recîştigat pămînturile ce le dedese, cu te miri ce şi mai nimică, iar boierescul există şi astăzi <i>de facto</i>. Cînd ţăranii se treziră din beţia permanentă pe cîtă vreme le-au ajuns banii scoşi de pe părticelele vîndute, au trebuit să cerşească de lucru de la proprietari, pentru-a şi ţinea sufletul; deci au fost colonizaţi din nou de cătră proprietari. Pentru uzul unui ogor dat din nou, de pe care pot fi alungaţi în orice moment, ţăranul face azi un boieresc mult mai greu decît înainte vreme. Deci s-au găsit şi aici un <i>modus vivendi</i>, care nimicea toate bunurile cîştigate. Aşadar nu-i minune dacă milioane de ţărani ruşi caută azi a cîştiga cu puterea libertatea ce au fost cîştigat-o, dar care au pierdut-o prin vina lor proprie. Rusia e-n adevăr subminată de o mişcare agrarie socialistă care va izbucni poate-n curînd cu foc şi sînge !<br />
<br />
<i>(din manuscrisul 2257 pag. 274r - 275r)</i><br />
<i><br /></i>
<b>Mihai Eminescu,<i> Opere vol IX Publicistică</i></b><i> [Fiecare membru al unui sat răzăşesc...]</i><br />
<br />
<b><i>Note:</i></b><br />
<br />
<i>Cînd s-au ridicat boierescul în Rusia</i> - când s-a abolit iobăgia în Rusia, în 1861<br />
<br />
<i>testa</i> - aici, a lăsa prin testament, nu a proba<br />
<br />
<i>colonizaţi </i>- aici, transformați (din nou) în „coloni”, adică iobagia readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-89345524182715590552014-12-01T23:57:00.005+02:002014-12-02T00:29:25.756+02:00Istorie alternativă (Ucronie)Să comparăm acuma suma puterilor soţiale de astăzi cu suma puterilor soţiale de sub patriarcalul prisacari Ioan Sandul Sturza Voievod.<br />
<br />
Boierii mari proprietari de latifundii, care-şi cruţau populaţia în mod instinctiv<br />
Boierii mici slujbaşi<br />
Breslele târgoveţilor cu starostiile lor<br />
Răzăşii, ţărani liberi<br />
Iobagii, ţărani supuşi, c-un drept asupra unei părţi de pământ.<br />
<br />
Să ne 'nchipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Muşăteştilor, necontestat de nimeni. La influenţele secolului al XIX-lea el n-ar fi rezistat. Un drept civil venit mai târziu ar fi dat o viaţă în stat clasei de mijloc, acelaşi drept asigura proprietatea răzăşilor. Mitropolitul ar fi asigurat o dezvoltare clerului laic, având şi cele trebuincioase pentru aceasta. Dreptul civil ş-ar fi creat o clasă de amploiaţi, dar aceşti amploiaţi ar fi fost stabili sub o domnie stabilă, căci numai unde vodă se perândează, se mănâncă şi pita lui vodă pe rând . Negustorul ar fi rămas negustor, meseriaşul — meseriaş, nu s-ar fi născut goluri economice atât de simţite. În sfârşit, în a.D. 1860 ar fi venit Ioan Sandul al III-lea posito — sub ce împrejurări ! Firmele de pe uliţa mare ar fi româneşti. Se deschid camerele, se votează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stânca maiestăţii. S-ar fi plătit pământul în 90 de ani şi nu în 15, dar nu rămâneau atâtea neplătite ca astăzi. Din şcoalele poporale ar fi ieşit oameni ştiutori de carte care rămâneau ce erau şi nu se făceau subperceptori de perceptori, căci intrarea între administratori ar fi fost grea într-un corp stabil, care nu se răstorna la orice schimbare de ministeriu... În sfârşit, Ioan Sandul al IV-lea moştenea un stat românesc cu care te-ai fi putut făli. Atunci războiul din 54 ne aducea Besarabia, cel din 59 Bucovina, cel din 66 Transilvania.<br />
<br />
<i>(din manuscrisul 2258 pag. 228r)</i><br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, </b><i><b>Opere vol IX Publicistică</b> [În genere toată societatea...]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-74734785159388618592014-11-30T00:05:00.000+02:002014-11-30T00:05:25.884+02:00Toate configuraţiunile de oameni politici din ţara noastră... ...toate configuraţiunile de oameni politici din ţara noastră nu prezintă aproape nici un interes, pentru că ele sunt asemenea figurelor unui caleidoscop, pe care întâmplarea le compune şi le discompune , şi pentru că am avut ocazia de a vedea oamenii cei mai deosebiţi în aşa-numitele principii mergând alături, şi alţii, foarte asemănători în susţinerile lor orale, urmând căi foarte disparate...<br />
<br />
<i>(din manuscrisul 2264 - pag 401r)</i><br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică </i></b><i>[ Revistă jurnalistică - Înainte de câteva zile... ]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-74898346920618004052014-11-29T23:19:00.000+02:002014-11-29T23:20:25.033+02:00Și statul oamenilor e asemenea natură...Nimic nu este absolut decît natura, şi statul oamenilor e asemenea natură, ideile lor nu sînt decît un reflex a celora ce se-ntîmplă într-adevăr. Cînd există o clasă istoriceşte formată, ea se va reflecta într-o serie de idei; aceste clase reprezentate în parlament vor căuta să-şi armonizeze printr-un fel de învoială interesele lor şi acesta-i tot înţelesul parlamentarismului. Războiul civil se traduce în cuvinte, aspra luptă pentru existenţă se organizează aşa încît o clasă nu este în stare să esploateze prea tare cealaltă.<br />
<br />
Dar principii ce ni se prezintă sub masca veciniciei adevărului lor, numească-se ele cum vor voi, sînt supte din degetul cel mic şi au un corelat real numai în ţările în cari tinerii noştri le-au învăţat pe de rost.<br />
<br />
Adevărul nu rezultă din deduceri logice decît numai în matematică.<br />
<br />
<i>(din manuscrisul 2264 - pag 404r - 405r)</i><br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică </i></b><i>[ Revistă jurnalistică - Înainte de câteva zile... ]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-10052636485920392512014-11-09T22:40:00.002+02:002014-11-09T22:40:36.424+02:00Primim din Transilvania cărţi scrise într-o limbă foarte ciudată...Cam de mult ne deprinsesem a primi din Transilvania cărţi scrise într-o limbă foarte ciudată. În urma înrâuririi germane şi a celei maghiare scriitorii români din principatul Ardealului îşi formaseră şabloane sintactice pe care le împleteau cu cuvinte latineşti spre marea daună a limbei naţionale. Limba germană e foarte bogată în vorbe, în urma înlesnirii cu care dintr-o radicală se pot forma o mulţime de cuvinte derivate, fie prin adăogirea unei sufixe, fie pre altă cale. Acuma d-nii scriitori căutau a altoi limbei noastre fizionomia alteia cu totului străine de ea şi prin acest soi de cultivare a limbei au ieşit la lumină fenomene cari au dat ocazie penelor satirice să facă haz de jurnalistica de peste Carpaţi, care altfel în privirea onestităţii politice merită mai mult respect decît gazetele noastre.<br />
<br />
Înainte de toate scriitorii româneşti din Ardeal ignorau, unii cu, alţii fără intenţie, următorul lucru. Limba noastră nu e nouă, ci din contra veche şi staţionară. Ea e pe deplin formată în toate părţile ei, ea nu mai dă muguri şi ramuri nouă şi a o silnici să producă ceea ce nu mai e în stare însamnă a abuza de dînsa şi a o strica. Pe de altă parte, veche fiind, ea e şi bogată pentru cel ce o cunoaşte, nu în cuvinte, dar în locuţiuni. Căci la urma urmelor e indiferent cari sînt apucăturile de care se slujeşte o limbă, numai să poată deosebi din fir în păr gîndire de gîndire. Un singur cuvînt alăturat cu altul are alt înţeles.<br />
<br />
Să luăm bunăoară cuvîntul <i>samă</i> (ratiocinium) şi să vedem la cîte locuţiuni au dat naştere: <i>a băga de samă</i> (bemerken), <i>a lua sama</i> (aufmerken), <i>a fi de-o samă</i> (gleicher Art sein), <i>a şti sama unui lucru</i> (wissen, wie etwas anzufassen ist), <i>o samă de oameni</i> (einige unter diesen),<i> a-şi face samă</i> (Hand an sich selbst anlegen),<i> a-şi da samă</i> (sich Rechenschaft geben), <i>a lua şi a da pe samă</i> (übernehmen, übergeben), <i>a ţine samă de ceva</i> (etwas mit în Betracht ziehen), <i>a-l ţinea în samă pe cineva</i> (auf jemanden achten) ş.a.m.d. Aceste exemple le-am putea înmulţi fără capăt; destul numai că de fiece cuvînt vechi se ţine un şir întreg de zicale care înlocuiesc cu prisosinţă, ba întrec adesa mulţimea cuvintelor şi frazelor nouă, primite în limbă fără de nici o rînduială.<br />
<br />
Apoi autorii din Ardeal au mai ţinut samă de aşa-numita<i> puritate</i> a limbei şi pentru acest scop au crezut de bine a prăda lexiconul latinesc şi acelea ale limbelor romanice şi a alunga toate cuvintele slavone, chiar cele mai nevinovate, chiar acelea care la noi îşi pierduseră de mult înţelesul lor primitiv. <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Max_M%C3%BCller">Max Müller</a> spune că limba engleză, cu tot materialul de cuvinte romanice, nu are o picătură de sînge romanic înlăuntrul organismului ei. <i>Mutatis mutandis</i> e tocmai aşa şi cu limba noastră. Ea şi-a asimilat aşa de bine materialul slavon cum şi l-au asimilat limba ungurească şi, dacă cineva pe baza cuvintelor numai ar voi să deducă ceva în privinţa originii noastre, aceasta va fi mai mult o dovadă de neştiinţă din partea sa decît un argument în privirea noastră.<br />
<br />
Dar preste tot românii au dat prea mult pe părerea străinilor, pe cînd această părere ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă şi atunci poate mergeam mai bine. Căci fiecare popor are o mare doză de dispreţ pentru celelalte şi multă laudă pentru sine însuş. Grecii şi romanii numeau barbari pe toată lumea. Turcii numesc toată creştinătatea ,,ghiaur" şi fiece popor îndeosebi are o mulţime de gingăşii pentru vecinul său în această lume care, după <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Gottfried_Wilhelm_Leibniz">Leibniz</a>, e cea mai bună dintre lumile ce sînt cu putinţă. A trăi şi a vorbi însă după placul altora e nedemn atît de-un om îndeosebi, cît şi de un popor.<br />
<br />
Fiecine vorbeşte şi scrie limba sa pentru sine, nu pentru străini. Cînd limba, în urma dezvălirii ei fireşti, va cuprinde în comoara ei scrieri însemnate prin ştiinţă sau prin frumuseţe, atunci străinul ce va avea <de> nevoie de dînsa va învăţa-o nepoftit de nimene.<br />
<br />
<i>Curierul de Iași, 1 august 1877</i><br />
<br />
<b>Mihai Eminescu, Opere vol IX Publicistică</b> [Pomăritul întocmit cu deosebită privire...]a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-13375734963594570102014-11-01T22:41:00.000+02:002014-11-01T22:47:30.255+02:00Sinuciderea unui aristocrat rusDe mai multe luni petrecea în Iaşi un barbat tânăr şi interesant, anume Petru Kuzminski, despre a cărui antecedenţii aventuroase fiecine ştia să spună cîte ceva. Pozitiv este că făcea parte din lumea aleasă a Rusiei, căci era foarte bine cu demnitarii de rangul cel mai nalt al armatei ruseşti. Mulţi ştiau că s-ar fi luptat alături cu francezii în contra germanilor la războiul din 1870, unii îi atribuiau origine polonă, alţii circaziană , în faptă însă era rus, de religie ortodoxă şi fiul comandantului regimentului de <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Uhlan">ulani</a> de <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Volhynia">Volhynia</a> . Versiunea cea mai apropiată de adevăr ni se pare însă aceasta. Servind şi el tot în acel regiment şi având în urma sa o carieră militară creată prin vitejie personală în războiul cu China, se bucura de-o deosebită afecţie la Curte. În vremea războiului sîrbesc însă s-a dus şi el ca voluntar în contra voinţei esprese a suveranului său, a luat parte la luptă cu cunoscuta lui vitejie, dar conform legilor militare a fost considerat ca dezertor. De atuncea venise anume în Iaşi pentru a întâmpina pe membrii familiei imperiale şi a solicita graţiarea sa.<br />
<br />
<a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Grand_duke#Russian_grand_dukes">Marii duci</a>, cu cari se 'ntâlnise , îi promisese că vor pune stăruinţele lor pe lângă împăratul. El însă, anticipând stăruinţele protectorilor săi, a crezut a putea obţine graţie suveranului prezentându-i-se în persoană. Cu câteva oare înainte de a se prezenta spusese cătră mai mulţi amici că, dacă nu va izbuti să fie graţiat, are să se omoare. În genere toată purtarea sa arăta neliniştitoare simptome patologice, căci, judecând mai rece, uşor s-ar fi putut convinge ce rău ales era momentul pentru a recâştiga favoarea monarhului. Se putea presupune că în vremi ca aceste, când legea disciplinei militare trebuie mânuită cu deosebită rigoare , M. Sa nu va fi dispusă a înlătura măsuri disciplinare în faţa unui public numeros, care cunoştea greşala militarului ; pe când în vremi mai puţin turburate şi mai ales în altă situaţie, ferită de privirile publicului, un asemenea act de graţie putea uşor să urmeze. Destul că, în urma refuzului, nefericitul, retrăgându-se câţiva paşi de la vagonul imperial, îşi străpunse inima c-un stilet . Dus la moment de cătră doi medici în sala de aşteptare, a mai trăit încă vreo douăzeci de minute, neputând vorbi însă un singur cuvânt .<br />
<br />
Tot Iaşul îl cunoştea. Înalt şi bine făcut, mai mult oacheş şi având în faţă o espresie energică şi fină, mişcându-se c-o eleganţă naturală, el era un oaspe bine văzut al saloanelor şi grădinelor . Alaltaieri însă stătea întins pe o simplă masă de brad într-o ogrăgioară a <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Spitalul_Universitar_%E2%80%9ESf%C3%A2ntul_Spiridon%E2%80%9D_din_Ia%C8%99i">spitalului Sf. Spiridon</a>. Era aproape neschimbat la faţă, cu aceiaşi răceală şi linişte militărească . Actul de sinucidere nu răpise nimic din eleganţa şi frumuseţa întregei figuri. Astfel stătea lungit, învălit într-o manta neagră şi numai ochii, rămaşi deschişi şi pierzându-şi strălucirea umejunei vitale, îi dădeau aparenţa c-ar fi cuprins de un adânc <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Hypnosis">somn magnetic</a>. D.N. Heck au fotografiat alaltaieri pe mort.<br />
<br />
Ieri la 9 1/2 ore dimineaţa s-au făcut autopsie cadavrului de cătră mai mulţi medici militari ruşi. Stiletul cu două ascuţişuri au intrat cam de 5 centimetri în vârful părţei drepte a inimei şi în direcţie verticală. Lovitura de moarte şi-a dat-o c-o extraordinară răceală şi tărie, căci au fărâmat coasta a cincea întreagă şi a patra parte din a şasea. Cercetându- se creierul, s-au găsit în partea dreaptă a menenghiei , adecă a membranei ce învăleşte creierii, mai multe corpuscule dure osoase care ne lasă să judecăm că toată purtarea sa estravagantă trebuie atribuită şi existenţei unor cauze patologice. Ieri după-amiazăzi a avut loc înmormântarea la cimitirul ,,Eternitatea", în asistenţa unui public puţin numeros, dar distins.<br />
<br />
<i>Curierul de Iași, 27 mai 1877</i><br />
<i><br /></i>
<b>Mihai Eminescu, </b><i><b>Opere vol IX Publicistică</b> [Sinucidere]</i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-70061600187461748732014-10-20T22:14:00.000+03:002014-10-20T22:14:44.415+03:00Monarhia habsburgică federalistă este singura ce poate împăca toate popoareleDe cîte ori cineva încearcă a arăta posibilitatea disfacerii Austriei în bucăţile ei constitutive, de atâtea ori ni se răspunde că fidelitatea cătră tron, alipirea cătră dinastie sunt o garanţie sigură contra unei asemenea eventualităţi. Fie-ne iertat a constata că dragostea popoarălor nu este nesăcată şi îndelunga răbdare nu este fără sfârşit . Legătura cea puternică între dinastie şi popor e biserica, orişicine ar zice altfel; iar clasele cari sunt mai influenţate de biserică sunt cele agricole, cele ţărăneşti. Alipirea cătră tron şi iubirea pentru împărat se va găsi dar mai cu samă în ţăranii aciia a cărora biserică a ştiut să le reprezinte familia domnitoare încunjurată de-o aureolă aproape cerească.<br />
<br />
Să nu se uite însă că astăzi curentul spiritual din Austro-Ungaria e 'ndreptat în contra bisericii. Preoţimea însăşi, întrucât este un factor politic, este pentru aşa numitul federalism , pe care-l numeşte drept istoric. Numai în caz dacă politica internă a monarhiei ar lua calea federalistă , dând fiecării naţionalităţi ceea ce este al ei, s-ar putea susţinea cu siguranţă că alipirea cătră dinastie va întrece puterea germenilor de disoluţiune. Susţinem şi am putea proba oricând că simţământul dinastic în popoarele Austro-Ungariei e restrâns la cercurile cari aparţin unei confesii creştine oarecare şi că politica raselor va fi aceea a bisericilor lor. Restul face politică de interes, nu de simţământ; jocul de bursă, păsuirea , înaintarea în funcţiuni înalte, concesiile, ordinele şi decoraţiunile , interesele personale — acestea sunt adevăratele ţinte ale acelor clase de advocaţi cari conduc destinele monarhiei. De aceea se va vedea cu câtă uşurinţă se formează şi se dizolvă grupurile politice de deputaţi din parlamentul vienez, încât, alături cu acest joc caleidoscopic de opinii intime, numai partidul dreptului istoric şi naţionalităţile se prezintă compacte şi neabătute din calea lor.<br />
<br />
[...] Spre a formula într-o antiteză opinia noastră zicem: Monarhia habsburgică federalistă este singura ce poate împăca toate popoarele, federalismul singura cale trainică care să le lipească unul de altul. Monarhia federalistă ar avea puterea necesităţii, ar fi dezlegarea definitivă a cestiunii naţionalităţilor şi ar cuprinde în sine o dezvoltare atât de multilaterală încât prosperitatea generală abia se poate calcula de prevederile omeneşti. Monarhia dualistă este tiranizarea popoarelor sub piciorul a două elemente numeric - neînsemnate şi urâte de toţi din cauza suficienţii şi aroganţei lor.<br />
<br />
<i>„Curierul de Iași”, 13 mai 1877</i><br />
<i><br /></i>
<b style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică</i></b><i style="background-color: white;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"> [</span></span></i><i>Contrar simpatiilor majorităţii popoarelor...</i><i style="background-color: white;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">]</span></span></i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-69830666868638727102014-10-15T17:49:00.001+03:002014-10-15T17:49:52.653+03:00Politeismul - după prelegerea lui VerussiDumineca trecută d. <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Verussi">P. Verussi</a> a ţinut prelegerea sa asupra „politeismului" înaintea unui public distins şi foarte numeros. Plecând de la consideraţia psicologică că politeismul este o religiune ce stă în legătură necesară cu gradul de dezvoltare intelectuală a unui popor şi că e proprie mai cu samă neamurilor unde judecata puţin deprinsă este jucăria închipuirei, d-sa a arătat cum astăzi încă popoarăle politeiste (camciadalii, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Greenlandic_Inuit">grönlandejii</a> ş.a.) pun cauza fenomenelor naturei în persoane divine, a căror acte sunt vânturile, viscolele, tunetul şi toate celelalte fenomene fizice. Trecând apoi la cosmogonia <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Aryan_race">arilor</a> vechi, au arătat cum din cultul lui Brahm care reprezenta universul înainte de creare şi nu se putea nici gândi, nici personifica, religia a simbolizat încetul cu încetul pe creator în <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Brahma">Brahma</a>, în <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Vishnu">Vişnu</a> puterea de viaţă, prin <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Shiva">Șiva</a> moartea. A arătat apoi din ce cauză munţii sunt totdeauna aleşi de locuinţe zeilor, cum zeii inzilor a devenit nemuritori, cum în fine dintr-o concepţie preistorică şi unitară s-au osificat religia în chipurile simbolice ale zeilor.<br />
<br />
Prelectorul a trecut apoi la popoarele iranice, coborâtoare din cel aric, dar la care s-a dezvoltat cultul focului şi apei, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Manichaeism">dualitatea principiului universului</a>.<br />
<br />
Apoi a trecut la egipteni (hamiţi ) şi la popoarele vechi semitice, arătând pretutindenea cum necesitatea psicologică a religiei politeiste se întrupa în chipuri foarte deosebite prin înrâurirea împrejurimei, în India sub impresiunea naturei măreţe, în Egipet sub impresiunea atârnărei acestui stat de soare, Nil şi pământ.<br />
<br />
Ajungând apoi la greci, la cari politeismul a născut o neîntrecută dezvoltare a artelor plastice, d-sa a arătat pe scurt cosmogonia grecească, apoi mitologia şi reprezentarea plastică a figurelor ei. Totodată au arătat cum paralel cu cultul s-a dezvoltat metafizica, apoi scepticismul şi cum acestea a adus la cădere politeismul grecilor şi romanilor.<br />
<br />
În fine d-sa încheie cu următoarele cuvinte: „Omul, din mijlocul vieţii de toate zilele, din mijlocul suferinţelor şi patimelor de cari este cuprins, tinde întruna, gravitează cătră un ideal. În fiecare zi el crede că l-a atins şi iarăşi în fiecare zi se convinge că idealul de ieri nu este decât o nălucire a minţii sale; încât credinţi religioase, sisteme metafizice nu sunt decât părţile repetate ale unei spirale imense care, ridicându-se prin infinitul timpului, ne conduce la Divinitate, căci acolo numai se află adevăratul răspuns ce omul îl caută pre pământ ".<br />
<br />
<i>„Curierul de Iași”, 2 martie 1877</i><br />
<br />
<b style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică</i></b><i style="background-color: white;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"> [</span></span></i><i>Prelegerile Junimei - Dumineca trecută d. P. Verussi</i><i style="background-color: white;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">]</span></span></i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-27749564399595675652014-10-12T23:52:00.001+03:002014-10-13T00:03:30.713+03:00Princepele Nikita al Muntenegrului<a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Montenegro">Ţara</a> acestui din urmă, săracă şi muntoasă, e patria acelor tipuri aproape omerice, acelor eroi legendari cari răsar din baladele popoarălor în genere. Născut din familia de viteji a <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Petrovi%C4%87-Njego%C5%A1_dynasty">Neguşeştilor</a>, domnind preste o rasă de răzăşi liberi prin sărăcia lor şi dotaţi c-un rar curagiu personal, princepele <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_I_of_Montenegro">Nikita</a> samănă cu voinicul din poveste care-a plecat în lumea largă ca să afle „ce-i frica" şi n-a putut-o afla. Un asemenea tip de muntean trebuia să facă o impresie mare asupra unor popoare ca cele slavice de Sud, la care hrana sufletească consistă, afară de poezia bisericească, aproape numai în cântecele poporale. Nu trebuie să uităm că Nikita însuşi este un cântăreţ însemnat al faptelor străbune, el uneşte lira cu spada, e simplu în obiceiuri, vorbeşte şi se poartă ca fiecare din poporul său şi joacă rolul lui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Achilles">Ahil</a> în acea adunare de bătrâni cari formează senatul muntenegrean şi unde se vor fi găsind mulţi <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Nestor_(mythology)">Nestori</a> cu barbele albe şi cu sfatul dulce ca fagurul de miere. În genere principatul pare a sămăna cu <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Sparta">Sparta</a> lui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Lycurgus_of_Sparta">Lycurg</a>, în care în şcoli se învăţa obligătoriu mânuirea armelor şi cântecele lui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Homer">Homer</a>, pe când cititul şi scrisul erau considerate ca un lux. E lesne de văzut de ce Nikita s-au lipit de sufletul popoarălor slave, de ce el părea cel menit de legendele vizionare ale lor de-a purta pe frunte coroana marelui regat sîrbesc, de ce în decursul războiului acest vis părea şi mai justificat.<br />
<br />
<i>Curierul de Iași, 29 septembrie 1876</i><br />
<i><br /></i>
<b style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică</i></b><i style="background-color: white;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"> [</span></span></i><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"><i>De la o vreme 'ncoaci</i></span></span><i style="background-color: white;"><span style="color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif;"><span style="font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">]</span></span></i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-2443559829569196532014-10-07T23:59:00.001+03:002014-10-13T00:01:19.395+03:00O pereche potrivită<b><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Hymen_(god)">Himen</a></b><br />
<br />
Cu vie părere de bine înregistrăm cununia d-nişoarei Eugenia Frangulea cu d. dr. Samson Bodnărescu. Mireasa a fost una din cele mai inteligente institutoare din oraşul Iaşi, directoare a unei şcoli de fete şi bursieră a statului, trimisă în Germania pentru complectarea studiilor sale pedagogice. D. dr. Samson Bodnărescu, cunoscutul poet liric care în curs de mulţi ani au îmbogăţit paginile Convorbirilor cu producerile sale înzestrate cu o deosebită adâncime şi curăţie de simţământ şi c-o formă ferită de necorectitudine şi de exagerări tropice, a fost în curs de doi ani directorul conştiincios şi inteligent al şcoalei pedagogice de la Trei-Ierarhi şi s-a bucurat în acea calitate de stima nerezervată a întregului public luminat. Cununia civilă va fi astăzi la 6 oare sara în localul primăriei, cea religioasă la 7 oare în biserica de la Trei-Ierarhi . Cu această ocazie dorim potrivitei părechi o viaţă îndelungată şi fericită.<br />
<br />
<i>„Curierul de Iași”, 10 aprilie 1877</i><br />
<i><br /></i>
<b style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică</i></b><i style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"><span style="line-height: 20.7900009155273px;"> [</span></i><i>Himen</i><i style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"><span style="line-height: 20.7900009155273px;">]</span></i><br />
<br />
<b><i>Note: </i></b>Titlul „Himen” îi aparține lui Eminescu și este o aluzie mitologică - la <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Hymen_(god)">zeul grec al căsătoriei</a> - nu anatomică.<br />
<br />
<i><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Samson_Bodn%C4%83rescu">Samson Bodnărescu</a> </i>era prieten bun cu Eminescu. Poet apreciat de Maiorescu (în „<a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Direc%C8%9Bia_nou%C4%83_%C3%AEn_poezia_%C8%99i_proza_rom%C3%A2n%C4%83">Direcția nouă</a>”) dar azi uitat, era ironizat la Junimea din cauza poeziilor lui neinteligibile.<br />
<br />
<i>Eugenia Frangulea</i> era prietenă buna cu Veronica Micle - au supraviețuit unele scrisori de la Veronica pt Eugenia, care era în Germania cu o bursă.a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3051701991099171808.post-88957757423980563332014-10-06T17:59:00.000+03:002014-10-06T17:59:10.209+03:00Eminescu despre Heliade - la 17, 20 și 27 de ani<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Astfel îți e cîntarea, bătrîne Heliade,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Cum curge profeția unei Ieremiade,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Cum se răzbun-un vifor zburînd din nor in nor.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Ruga-m-aș la <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Erato">Erato</a> să cînt ca Tine, barde,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">De nu în viața-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Să fie ca „Blestemu“-Ți… să-l cînt, apoi să mor.</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;"><b>Mihai Eminescu, <a href="http://ro.wikisource.org/wiki/La_Heliade"><i>La Heliade</i></a></b><i>, 1867 (la 17 ani)</i></span><br />
<div>
<br /></div>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Eliad zidea din visuri și din basme seculare</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Delta biblicelor sânte, profețiilor amare,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles;</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Munte cu capul de piatră de furtune deturnată,</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Stă și azi în fața lumii o enigmă nesplicată</span><br />
<span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14.3999996185303px; line-height: 17.9200000762939px;">Și vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.</span><br />
<br />
<b><span style="background-color: white; color: #252525; font-family: sans-serif; font-size: 14px; line-height: 17.9200000762939px;">Mihai Eminescu, </span><a href="http://ro.wikisource.org/wiki/Epigonii"><i>Epigonii</i></a></b><i>, 1870 (la 20 de ani)</i><br />
<br />
<br />
Dintre cărturari s-a început cu statua de marmură a lui Ioan Eliad (supranumit mai târziu <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu">Heliade Rădulescu</a> ).<br />
<br />
Eliad se vede a fi fost în tinereţe un om foarte inteligent. Prin gramatica sa eliminează din ortografia română toate semnele prisositoare, prin cărţile sale didactice au dat fiinţă limbei ştiinţifice, din tipografia sa au ieşit la lumină între anii 30 şi 45 aproape tot ce s-au tradus mai bine în româneşte.<br />
<br />
Cam de pe la anul 1845 începe însă în mintea scriitorului bucureştean o suficienţă nepomenită şi o decădere intelectuală cu atât mai primejdioasă cu cât Eliade era privit în vremea lui ca un fel de oracol. Limba „Curierului de ambe sexe" se latinizează şi se franţuzeşte, el începe a scrie c-o ortografie imposibilă, nesistematică, un product bastard al lipsei sale de ştiinţă filologică pozitivă şi al unei imaginaţii utopiste. Făr' a avea el însuşi talent poetic, dă cu toate acestea tonul unei direcţii poetice a cării merite consistau într-o limbă pocită şi în versificarea unor abstracţii pe jumătate teologice, pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut o datorim în mare parte înrâuririi stricăcioase a lui Eliade. Întâmplările politice de la 1848 şi petrecerea sa în străinătate îi răpiră şi restul de bun simţ cât îi mai rămăsese.<br />
<br />
El deveni din ce în ce mai închipuit şi mai apocaliptic, încât întors în ţara lui şi făr' a fi încetat de-a esercita o înrâurire şi mai mare ca-n trecut, el au mai trăit ca o primejdie vie pentru orice aspirare adevărată şi serioasă. „Istoria românilor" scrisă de el este o ţesătură de închipuiri subiective şi de greşeli; o a doua ediţie a gramaticii e o adevărată babilonie de fantazii etimologice, iar poeziile sale sunt stârpituri de cuvinte străine înşirate după o măsură oarecare. Aproape tot ce-a făcut Ioan Eliad modestul învăţător de la Sf. Sava a fost caricat de Heliade-Rădulescu. Oricine va scrie o istorie a culturii pe malurile Dunărei va trebui să vadă într-acest singur individ doi oameni cu totul deosebiţi: unul modest, îngăduitor, plin de bun simţ; celălalt suficient, invidios, trăind în ficţiuni şi lipsit de orice bun simţ.<br />
<br />
<i>„Curierul de Iași”, 11 martie 1877</i><br />
<br />
<b style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;">Mihai Eminescu, <i>Opere vol IX Publicistică</i></b><i style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 20.7900009155273px;"><span style="line-height: 20.7900009155273px;"> [Monumente]</span></i>a readerhttp://www.blogger.com/profile/05963189421180985637noreply@blogger.com0