miercuri, 14 mai 2014

Minunile naturii și minunile matematicei

Minunile naturii sunt ca și minunile matematicei. Fără urmărirea operațiunii în sine, care, văzută de-aproape, nu-i decât un joc cu legile minții, rezultatele răsar ca minuni de care ne uimim cum de-au ieșit așa, numai așa, și nu altfel. Astfel suntem dispuși a crede în misticitatea matematicei, căci chiar descoperitorii acestei științe, Pytagoras de ex., au fost așa de uimit de rezultatele câștigate încât au fost dispus a crede că numărul e substanța lucrurilor. Să luăm de ex. estragerea rădăcinii pătrate. De vom lua regulile operației mecanice vom crede totdeuna că aveți în ele un fel de unealtă misterioasă pentru a afla la un număr dat care este factorul care, înmulțit cu sine însuși, au dat acest rezultat. Dar, analizând operațiunea în toate părțile, vom vedea că nu este nimic mai firesc, mai evident și mai lesne de-nțeles decât o astfel de estragere a rădăcinii pătrate, cubice sau altele. Și cu toate acestea să nu uităm că miile de minuni matematice le produce capul omenesc c-un element; altfel nesfârșit (numărul), însă grozav de simplu și omogen. Dacă am putea urmări în natură jocul simplelor legi mecanice, atunci poate că embrio ne-ar părea ca rădăcina din care apoi se naște potența prin multiplicarea cu sine însuși.

Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Minunile naturii și minunile matematicei]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu