Dar D[omni]lor! mi-e rușine să fiu Român! Dar ce fel de român! Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și-a naționalităței — așa român de paradă mi-e rușine să fiu. Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura.
Ceea ce se simte și se respe[c]tă adânc, se pronunță arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunțe numele D[umne]zeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocții și superficialitățile sale.
Mihai Eminescu, Opere vol. IX Publicistică [Dar domnilor, mi-e rușine]
(din manuscris)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu