joi, 15 ianuarie 2015

[despre] 4 feluri de a ne raporta la Eminescu

15 ianuarie s-ar putea să nu fie ziua nașterii lui Eminescu, dar e ziua când românii - sau cel puțin reprezentanții lor din politică și presă - își aduc aminte de el.

Poate vă întrebați ce m-a apucat să fac încă un blog despre Eminescu, parcă nu erau destule bloguri, site-uri și chiar pagini Facebook despre el. Da, sunt puzderie, dar cele mai multe suferă de una sau alta dintre atitudinile mai mult sau mai puțin greșite de raportare la Eminescu:

1. Idolatria
Cuvinte cheie: „geniu nepereche”, „luceafărul poeziei românești”
Se întâlnește: în școala românească și în alte circumstanțe oficiale, aniversări...
Exemple:

G. Călinescu, în „Viața lui Mihai Eminescu”:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Orice deficit de admirație e crimă de lezmaiestate.

2. Respingerea
Cuvinte cheie: „M-am săturat de Eminescu!”
Se întâlnește: la tineri.
Exemple:

Răzvan Rădulescu, scriitor (atunci încă tânăr, neconsacrat), Dilema 265/1998
„Trebuie să recunosc foarte sincer şi fără ocolişuri care să îndulcească situaţia: nu sunt un fan al poeziei lui Mihai Eminescu. Poate că sună inadecvat sau neserios. Să încerc s-o spun altfel, atrăgând asupra mea mânia generală: poezia lui Mihai Eminescu mă lasă rece. Mai rece decât poezia predecesorilor săi înşiraţi în Epigonii. Nu cred că Eminescu este poetul nostru naţional şi universal.”

Alex (dAImon)blogger:
„Eminescu nu-i Supremul, Vârful Inegalabil, băi. Asta nu pentru că opera lui n-ar avea vreo valoare, ci pentru că întreaga lui fiinţare şi întregul său context sunt deja vetuste. Noi trăim în postmodernism, adică suntem obligaţi să contextualizăm şi să recontextualizăm orice bucăţică de informaţie, orice capăt de cultură, orice fir de trăire.
Mihai Eminescu a trăit acum 100 de ani, a emulat un număr de concepte din gând[ir]ea europeană a timpului, a avut o educaţie destul de bună considerând mijloacele timpului, şi-a folosit cu succes capul în a împleti diverse idei preexistente cu ideile sale proprii. Dar asta nu face din el vreun geniu. Vreţi geniu? Ia, Einstein”

Apare ca reacție alergică la atitudinea idolatră.  De multe ori, îl resping fără să îl cunoască de fapt; resping, de fapt, fan club-ul.

3. Dezinhibarea
Cuvinte cheie:  „Eminescool”
Se întâlnește: la tineri, dar are și adepți mai maturi care încearcă să sa adreseze astfel tinerilor.

Andrei Ruse, tânăr scriitor:
Eminescu era cool. Eminescu era gagicar. Eminescu era deseori alcoolizat şi neîngrijit. Cel mai probabil, din toată istoria literară, dacă elevii ar şti câte puţin din ce a trăit şi mai ales cum de fapt, l-ar transforma într-un adevărat idol. Din păcate ei au parte de tone de critică literară, care mai de care mai lemnoasă în limbaj...
Florin Iaru, scriitor:
Colac peste pupăză, dacă eşti student la Filo, descoperi că existenţa cotidiană a lui Eminescu era cam la fel: haotică, excesivă. Afli că bea zdravăn o zi, două, trei, pînă spărgea banii. Era şi muieratic, şi îndrăgostit. Scria la gazetă, mergea la cenaclu, petrecea, rîdea la teatru de se zguduiau decorurile, era scund, negricios (asta e o exagerare de-a lu’ Mite), avea haltere la care-şi lucra muşchiul. Afli că iubita îi spunea Momoţel.

4.  Conspiraționismul
Cuvinte cheie: „românul absolut”, „asasinat”, „moarte civila”, victimă politică
Se întâlnește: la naționaliștii cu înclinații extremiste, antisemite.

 Gheorghe Funar, politician ultranationalist, citat de revista Historia (ca „așa nu”):
"Marţi se împlinesc 121 de ani de la moartea lui Eminescu, iar în acest interval nu a fost voie să se ştie adevărul despre acest tragic eveniment. Adevărul a fost falsificat. Eminescu nu a murit de moarte bună, a fost asasinat de nişte alogeni. Erau evrei, inşi din poporul ales, cei care au pus la cale asasinarea poetului, deranjaţi de scrierile politice şi poeziile lui Eminescu. A fost otrăvit cu injecţii cu mercur făcute de Francisc Isack, un medic evreu", a afirmat Funar.
Alte variante implică și pe masoni, pe Maiorescu, pe Carol I, Austro-Ungaria etc. etc. - am demontat elucubratiile respective aici.

În plus, aceștia insistă atâta pe articolele politice, pe activitatea de gazetar la Timpul, că îl cam pun în paranteză pe poet.

Un comentariu:

  1. http://literaturadeazi.ro/content/m-am-s%C4%83turat-de-eminescu

    RăspundețiȘtergere