| Weary with toil, I haste me to my bed, The dear repose for limbs with travel tired; But then begins a journey in my head, To work my mind, when body's work's expired: |
Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. |
| For then my thoughts (from far where I abide) Intend a zealous pilgrimage to thee, And keep my drooping eyelids open wide, Looking on darkness which the blind do see: |
E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede - genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. |
| Save that my soul's imaginary sight Presents thy shadow to my sightless view, Which, like a jewel hung in ghastly night, Makes black night beauteous and her old face new. |
E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. |
| Lo, thus, by day my limbs, by night my mind, For thee, and for myself, no quiet find. |
Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale pleacă. |
Mihai Eminescu, Opere vol. IV Poezii postume [Sătul de lucru]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu