Alexandri — el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer — elegant poet de salon care cu toate astea se rătăceşte [pe] piscurile de granit a gândirei în nourii cei suşi a melancoliei puternice.
El şi-a muiat aripele sale în cântec şi inima sa în senin — căci simţirile sale sunt senine şi dulci ca razele [cele] mai strălucite şi cele mai albe ale soarelui de mai.
Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Alexandri — el ce luminează] (manuscris)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu