De mult aud lăudându-se inteligența estraordinară a românului, deși poate nimic nu-i mai neadevărat decât această laudă. Căci pe [ce] se bazează o asemenea supoziție? Un popor, căruia [î]i este silă de orice muncă științifică, a cărui prisos de inteligență se consumă în lucrarea desigur cea mai ușoară a minții omenești, în suduituri sau ridicare în cer a guvernanților săi, nu poate fi numit un popor inteligent.
Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Instrucție și educație]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu