Eu știu chinul ce l-am avut însumi cu matematicele în copilărie, din cauza modului rău în care mi se propunea, deși îndealtfel eram unul din capetele cele mai deștepte. N-ajunsesem încă la vârsta de douăzeci de ani să știu tabla pitagoreică — tocmai pentru că [nu] se pusese în joc judecata, ci memoria. Și, deși aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăța deloc pe de rost; încât îmi intrase-n cap ideea că matematicele sunt științele cele mai grele de pe fața pământului. În urmă am văzut că-s cele mai ușoare, desigur pe de-o mie de părți mai ușoare decât limbile, cari cer memorie multă. Ele sunt un joc cu cele mai simple legi ale judecății omenești, numai acele legi nu trebuie puse în joc goale și fără nici un cuprins, ci totdeauna aplicate asupra unor icoane văzute ochilor.
Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Instrucție și educație]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu