vineri, 13 iunie 2014

București

Casele negre ale Bucureștilor risipite prin maidanuri gunoiete, cu ferestrele lor de care colbul s-a lipit negrind  painjinișurile, un miros propriu asemenea gunoiului aburind supt noapte și luna se strecură, pare-că slăbită,  [...] prin risipitu[ri]le norilor. Un șuier, un câne urlând... trece speriat pe ulițele pustii, temându-se de orice chip apare în vun colț... Pași se aud de departe ca și în Pompeii... pare un oraș dispopulat... Din când în când răsună durăitul surd al unei trăsuri, apoi iar nimic.

Mihai Eminescu, Opere vol. VII Proză literară [Casele negre ale Bucureștilor]

București, din 1665 capitala Țării Românești, din 1862 a Principatelor Unite, Moldova și Țara Românească (România) [...] [are] un diametru de peste o milă și oferă, cu numeroasele ei biserici, turnuri și cupole, în majoritate acoperite cu tabla albă strălucitoare, în mijlocul maselor de case (cu grădini) verzi, un aspect propriu și măreț. [...]

Ca aspect exterior Bucureștiul forma în trecut o stațiune de tranziție între Orient și lumea occidentală și mai are și în prezent în cea mai mare parte caracterul unui mare oraș agricol. Cele 25000 case sunt în cea mai mare parte construcții proaste; Bucureștiul are 114 biserici grecești și trei catolice, câte o casă de închinare luterană, calvinistă și armeană, 10 sinagogi, 20 de case de rugăciune evreiești, 40 hotele importante, 10 cafenele, 60 grădini particulare, 645 străzi cu o lungime de 203 114 m, din care 119 460 m sunt pietruite (asfaltate), 2 hale comerciale, 6 piețe publice, 7 curți bisericești, 1 universitate, 2 licee, 2 gimnazii  inferioare, 1 seminar teologic, 1 școală comercială, 2 școli superioare de fete, o școală medicală-chirurgicală și o școală veterinară, 1 conservator, 1 școală de pictură, un Institut macedoromân, 16 școli elementare pentru băieți și 11 pentru fete, 32 librării, 14 tipografii, 6 institute de litografie, o bibliotecă națională, un muzeu zoologic-mineralogic și unul de antichități, începuturile unei galerii de tablouri și 8 spitale mari și bogat dotate. E reședința principelui român, sediul mitropolitului, al guvernului, al Curții Supreme de Justiție și Casație, al Camerelor (parlamentare) și al tuturor autorităților superioare civile și militare. Un mare orfelinat a fost întemeiat în 1862 de principesa Elena, iar pe vremea prințului Știrbei a fost construit un teatru de stat pentru opera italiană și teatrul românesc. (La Șosea, înaintea Barierei, exista de pe vremea prințului Bibescu un frumos loc de plimbare, un strălucit Corso zilnic. Alte locuri de plimbare sunt: Cișmigiul, grădina Sf. Gheorghe și grădina Episcopiei). Industrie este acum puțină. Se produc la nivel industrial cărămizi, petrol, fierărie, lumânări și altele. [...]

Începând din 1872 orașul are luminație cu gaz. În fiecare an se construiesc în medie 500 case noi.

Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Concepte pentru „Conversation Lexicon”] 

Note:

Primul fragment (probabil dintr-un text din adolescență) continua cu primul dintre textele despre prostituate.

Al doilea a fost scris de Eminescu în original în germană (am preluat traducerea din volum) și era destinat enciclopediei Brockhaus („Conversation Lexicon”), la care, pe lângă Eminescu, au mai contribuit cu articole legate de România și Maiorescu și  A. D. Xenopol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu