Când cineva citește biografia unui geniu

De ce, când cineva (orcine ar fi) citește biografia unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale individualității sale în acele trăsuri mari ale unui bărbat însemnat? Fiindcă într-adevăr în fiece organism omenesc sunt potentia coardele omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă — acestea sunt infinite. Poate că de acolo se esplică plăcerea ce oamenii o găsesc în operele poeților, și de acolo coincidința cea ades uimitoare în pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari. Este același om care trăiește în toți, și naturi inferioare cred cumcă s-a plagiat unit pe alții, pe când poate nici nu s-au citit. Și fiindcă fiecare regăsește sâmburele individualității sale în cei mari, crede de datorie a reda în comentarii și ramificațiunile individuale ale acelui sâmbure, de aicea apoi se nasc diferiții glosatori și esplicatori, cari de cari mai proști, [ai] autorilor mari.

Mihai Eminescu, Opere vol. XV Fragmentarium [Biografia unui geniu]